PRINÞ ȘI CERȘETOR

Tu, idiotule, de ce exiști ?
îmi iei aerul de la gură,
umbra ta murdărește umbra mea,
care este mai pură !

nevoilor mele fiziologice le adaugi
animalicele tale nevoi,
și fără măsură spre mine îți cresc
unghiile de noroi !

mâna mea îngrijită este o mână de om,
mâna ta e o labă de câine,
eu plătesc, tu cerșești
zilnica noastră pâine!

gardieni, închideți acest cerșetor !
ce rușine, avem un lucru comun !
primului care mi-l va aduce
îi voi umple cu bani un ulcior !

Tăiați capul pâinii - atâta vă spun !