Vor amuți îngerii închiși sub pământuri
fără lacrimi plânse de ochii lor nevăzuți
fără palme ude și fără trupuri vii.
Vor stinge negrul
vor aprinde focurile omului pierit
să-l descânte pentru o viață
de dincolo de ceruri.

(Hohotele demonilor vor însângera
mările deschise de mânia zeilor)

Vor înnopta zilele aruncate în hăuri
fără zori vor fi și fără aer
fără lumină și fără începuturi.
Vor împânzi ielele răsărituri
vor dansa moartea în picioare
desculțe pe clipe.

(Plânsetele ondinelor vor revărsa
ape descătușate și adâncuri nu vor mai fi)

Vor nimici vânturile rocile firii
fără tărie de timp îndurat
fără credințe și fără de rosturi.
Vor prăbuși disperările
vor smulge din Sisif soarta
și munți nu vor mai fi.

(Ce vulturi vor mânca înfometați
prometeice trupuri urlând surd?)

Vor răstigni pe cruci copii
fără pleoape deschise spre lume
fără durere și fără surâs.
Vor lăsa rugul aprins zeilor
să-i jertfească nașterea
oricărui alt plâns.

(Ce oameni din ce pământuri se vor mai naște
o singură viață murind?)

Și zeii ce vor mai fi?