Zâmbesc
La zbuciumata apă limpede:
Tu când culegi cu privirea roadele gândului meu.
Inrourata-mi frunte, cu urmele lacrimei tale nedăruite
Se clatină usor, mai bogată acum.
Fuioare vii, se duce amintirea uitată în mine.
Buzele tale, sărut necules, recheamă.
Căutam ochii albaștri, invocând marea.
Brațe întinse a răzbunare deschid pumnul încet
Soare și ploi, culeg curcubee în palme;
Pasul tău depărtandu-se, valul mării furând urmele
Rămâne golul în mine, ce marea nu-l poate acoperi…