Vii să-mi bați iar la fereastră,
Viscol aprig și bătrân,
Și zăpada de pe coastă
Brusc s-a hotărât: "Rămân!"

Saltă gureșe șuvoaie
Pe șosele-n București,
Gropile-s din nou o baie
De mocirlă ca-n povești!

Și nici gerul nu prea piere,
Martie nu mai e în post.
Prin încheieturi, severe,
Junghiuri mă cam iau la rost.

Albe la fereastră, două
Crengi de gheață încărcate:
Vino, primăvară nouă,
Că așa nu se mai poate!



Poezia parodiată:

Cântec de primăvară
Șt. O. Iosif

Vii să-mi bați iar la fereastră,
Tânăr soare auriu,
Și zăpada de pe coastă
Fuge ca argintul viu.

Salte gureșe șuvoaie,
Spumegate și zglobii.
Cântă cinteze-n zăvoaie
Și-n văzduhuri ciocârlii!

Ca zăpada care piere
După veacul iernii greu,
Piei și tu acum, durere,
Iarna sufletului meu!

Albe la fereastră, două,
Crengi de măr mi-au înflorit:
Vino, primăvară nouă,
Vreau să uit c-am suferit!