bărbatul ăsta mi se plimbă și acum prin vene
poezie
supradoză
parcă ar vrea să mă doară mai altfel mai altfel
neuitabil
dintr-un fel de oglindă abisală
din care îmi vin stimulativ diminețile
roșind
cu o poală de mere simirenko
îi zâmbesc primitoare pentru că așa trebuie
pentru că nu știu cum aș întoarce drumul din drum
pentru că nicio moarte nu își poate anula nașterea
ofer libertate cailor de cretă
nu mai am întrebări
dacă tot e primăvară
și dacă tot exista
un departe
mai departe


12.03.05