cu mine
în alt fel se joacă minotaurul acesta rănit
se scurge ochiul lui străpuns de săgeți
ca o ploaie vâscoasă de mai
poleindu-mi picioarele fierbinte și amar
până la șolduri
labirintul lui se desface zvâcnind
cum se desprinde, mototolind sub ea spațiul
o aripă transparentă de fluture
de trupul devenit barcă
și plutind în derivă
precum o sămânță grea
strâns încolăcită de valuri
se prăbușește în sine tăcut
cum se pierde în pământ
surâsul brândușei când moare seara
raza de soare ce-ar fi renăscut iarăși
în pântecul ei

cornul minotaurului
altcumva îmi sfâșie carnea în întunericul cald
de parcă ar răspunde dorului meu deîndată
străpungând-o până la capăt
cu nesfârșită iubire

devin în zori
doar o spirală ruptă în bucăți
căutându-se unele pe altele și lipindu-se oarbe
două câte două
în cruce