Am uitat…

E uman, atât vroiam de la tine;
Lasă povara conștiinței tale
Să atârne pe umerii mei.
Nu vei primi încă iertare,
Doar păsuire până-ți vei aminti.

Și zâmbetu-i vag cădea pe buze
Ca o alinare peste gânduri confuze.

Te vei trezi când vei confesa fapte…
Ce încă n-au străpuns zorii prezentului,
Dar care te macină de-acum,
Atunci…te vei ierta pentru viitor
Iar eu doar voi mângâia.