Poem întins


Pe vremea asta, când lumea întreagă atârnă
ca o sculptură de lanțuri, tăcerea s-a lovit de vânt.
a ruginit carnea și carnea tot cântă.


în casa mea singurătatea e mai multă, și libertatea
e mai multă. de aceea iubirea se poate măsura cu trupul,
chiar și cu unele cuvinte...


anul trecut, pe vremea asta, departe în larg,
marea nu mai era apă, ci doar un sunet rotund.


nici lumea uneori nu mai e timp,
ci doar o apropiată absență.