Îmi este somn și ochii nu se-nchid.
Nu mă ascultă și-mi surâd perfid,
ce chin îngrozitor pe pleoape mă apasă.
Foaia s-a terminat și scriu acum pe masă,
cu zbuciumul din tâmple lupt în van
ca sa descriu un vis ce-a fost smuls dintr-un lan.
Știu însa că și mâine la fel se va-ntâmpla,
când visul va fi ferecat sub tâmpla grea.

Caut chei la zăvoare și asta zi de zi
până când pleoapa va cădea și-ncet se va umbri.