Lăsând un gând mai deșteptat,
Din veșnica-i și calma hibernare,
Să își reia un tabiet uitat,
O dulce și atentă frământare...

Și-n calea ce-a urmat mereu,
Se întețea, cu alte gânduri,
Ce îi făceau drumul mai greu,
În atâtea și atâtea rânduri.

Acum, ce vremea a lăsat,
Din zeci și zeci de lupte,
E numai drumul vechi,tasat
De-acele gânduri - sute.

Și-un calm pustiu rămâne,
Căci singur picuri aduna,
Ca să ajungă să triumfe
Un gând stingher, ce tern veghea...