Cum cel mai îndepărtat
punct al meu
este cerul ,
și ochii mei
nu sânt întocmai albaștrii
Atunci ,
închid pleoapele somnoros
și urc în salturi
călcând pieziș aerul ,
când prea încins
când foarte rece ,
propriu visului meu ,
peste care să pot păși
spre cel mai îndepărtat punct ;
Cerul ,
și-atunci , dacă-l ajung
răstălmăcesc în tihnă
gândurile de peste zi
cum în somn visele .