Vezi fâșia asta de pământ negru
prinsă de reverul hainei mele ?
Îmi este sfârtecat arsenalul
de steaguri albe
de strigătul speriat al năruirii ,


Mă sâcâie cuvântul ce mă tot repetă
și-mi mângâi bombele ce mi-au rămas ,


Retras din liniștea anotimpurilor
gata să țâșnesc
pe toate gurile de tun
neacoperite de ocară !