mi-am scris poveștile pe foi
și le-am bătut
pe ușile
întregului oraș

dimineața
toate flutură vesel
prin făcliile verzi ale plopilor

așa încep toate zilele
cu senzația
unui orgasm multiplu
o conspirație
împotriva teoriilor mele perfecte
de care n-am fost niciodată
prea conștient

spre amiază rămîn doar eu
plimbîndu-mi fantoma personală de mînă
lingîndu-ne tăcuți
dulceața propriei noastre amărăciuni
cu senzația unei perfide
ambivalențe

pentru mine
soarele apune cu un țipăt
de fiecare dată