cei plamaditi cu inimi pure, cu ganduri muritoare
se-valuie-n speranta, iubesc cu inflacarare
patrund lumina renascuta din clipele de ieri
isi alinta inima tacuta, se-nvaluie in primaveri

iar noi…visatori spre largul infinit
ne aruncam in bratele primului venit
ne lasam posedati…si ca o maladie
imbratisam nimicul ce n-a fost sa fie

la primul fulger scapam din mana boala
iubim tot noi ce-i omenesc
pustiim absolutul, alungam speranta
cersim privind la cei ce infloresc…

fii om si nu te-ntinde dupa cer
nu cere dragoste-napoi
fii tu, atat de simplu,efemer
iubeste si ai s-o simti cum…infloreste