cu zâmbetul tău modelez nori
netezimi în inele de piatră șuvițele vântului
au încremenit platonic pe umerii statuilor ploi
de marmură nici un sunet nu poleiește tânguitor
universul concav răsturnat în colțul de cuarț
al cerului fumuriu să nu ne arunce dintr-o fatală
eroare iubirea nopți în saten alb tulburându-ne
pătimaș apele zodia Fecioarei cu zâmbetul tău
înveșmântată într-o zi de luni trece pe lângă mine
nepăsător uitându-se înspre altcineva la capătul
infinitului nici măcar nu știu să fluier a pagubă
și ce dacă îmi spun mai traversez încă o stradă
cu câteva melancolii în plus îmi cumpăr o ciocolată
așa cum îmi place mie cu alune întregi topind pieziș
în cerul gurii vise bucățile dulci urc sârguincios
panta Quirinalului flexând în minte gânduri teoretizez
ipoteza cununițelor cu flori de măghiran și vălul
de purpură al mireselor patriciene cu pantofi roșii
aducându-i Junonei în dar pielea oii jertfite îmi trec
prin minte turte de grâu cu miere și lapte libațiuni
de vin îndulcit pentru ca deodată să-mi dau seama
cât de mult îmi lipsești tu și șapca ta decolorată
de atâtea spălări pe diagonala sufletului calculând
gingășii de sub cozoroc puzderie de cârlionți
țâșnesc limpezimi peste mine spirale de stropi
în șuvițe de piatră împletind inelele vântului
cu zâmbetul tău modelez ploi