Simfonii pentru lumină
[ 14.04.1982 ]

Printre miile de flori
Ce înmirezmează vântul,
Se-aud tainice viori
Ce framântă tot pământul.

Sunt simfonii pentru lumină,
ÃŽncepute-n miez de noapte
Când florile mână-n mână,
Alergau după dreptate.

Dar vioara nu mai cântă,
Tandra-i muzică de bine
Pentru că acei ce-ascultă,
N-așteaptă ziua de mâine.

Vioara florii ce-nflorește
E o armonie de culoare,
Ce se-aprinde când trăiește
Și se stinge-atunci când moare.

Căci florile prefăcute,
În flăcările care dor
Nu vor ști ca să triumfe,
Peste viață-n timp ce mor.

Deci , nu le rupeți rădăcina
Ci lăsațile pământul,
Ca să lupte cu lumina
Vieții ce-și sapă mormântul.

Din noroi vă ridicați
Voi făpturi rele și bune,
Și-ncercați ca să visați
Viața florii ce apune.

Cu lacrimile voastre mute,
Udați-le la rădăcină
Florile ce vor sa cânte,
Simfonii pentru lumină.