Preferabil pentru vremea
Ce se simte-adânc trecând
Poate-ar fi ca ea, privirea,
Să observe meditând,

Doar în față, spre pădurea
Ce urmează unui gând,
Un buchet din fericirea,
Ce poiană e, sau câmp…

Înainte, ca o brută,
Să privească, și atât…
Înapoi să lase, crudă,
Amintirea unui gând…

Dar uimește nepăsarea
Ce se cuibărește-n mine…
MÃ uimește, și-amintirea
Să o uit acum îmi vine!