S-au așezat amintiri
pe bănci – nu le
culege nimeni – stau
abandonate

Eu le-am cules pe ale
mele,
prin ger sau ploaie, eu
le-am primit în mine.
Lipite-mi stau de suflet
hrănindu-mi zilele...
adulmecând primejdia.

Þinut-am minte gerul
parcului cu cerul lui
albastru, cu scrâșnetul
pietrișului din pași...

Þinut-am minte gerul
palmei tale, privirii tale
negre,
pașilor tăi mărunți...

Þinut-am amintire parcul,
ținut-am amintire trupul tău
ca pe o poezie.

25 martie 2005
Câmpulung Muscel