Precum petala unsă cu otravă
e ochiul tău în peșteră firav.
Sunt surd și orb, nu văd a ta iubire,
nu simt decât cum cauți o ieșire.
În labirintul meu să nu te pierzi
și-n prospețimi de mere verzi.
Îmi aduci toamna în suflet, dar
o frunză care cade zboară iar
și iartă o scrisoare rătăcită
ce-așteaptă primăvara născocită.