deasupra neamurilor
visător și distrat învelit în blana abstractă
suspendat între cer și pământ cu picioare filiforme
pleoapa coborâtă în litera întoarsă
ca un deget uscat sub un clopot de sticlă
mă priveai cu îngăduință pe un fond naiv
cioplind o cruce de lemn
cântai un cântec fără cuvinte
zugrăvind unghiilor capul triunghiular al șarpelui
urcam pentru întâia oară frânt
în trăsături de cărbune
ținând în palmă o buburuză
puteam fi totul zâmbind unei foi albe
mângâind conturul unei șoapte
cât să cuprindă în cercuri mai largi
sfere tremurătoare pulsai
pe o floare de lotus înaintarea
agonia plămădirii între membrane
semn inversat pe marginea abisului
zgândărind lumile cu emisfera dreaptă
între sine și sine apa era adâncă și limpede
iar tu pulsai într-un singur cuvânt
unghiul răstignit ca să rămân până la urmă