Vedere


Vine timpul dimprejurul meu, deslocuind lumea,
vine de peste tot,
ca voința lui Dumnezeu într-o inimă frântă,
ca lumina într-o icoană de-a noastră
și-mi zice cu glas răgușit, după ce mult o fi zis și altora,
să nu vreau să înțeleg sentimentele,
doar să știu să le trăiesc,
iar pe altele să le înving.
și mai are voce să-mi mai spună că rațiunea
este o scăpare din nenorocire,
ca un sânge uscat într-o rană.
banal, aleargă sângele prin mine, căutându-și rostul,
acea zi cu soarele venind dintr-o parte
și pământul pe care să se scurgă,
să caute în el alte rosturi.