mi-ai rupt șiragul de perle și ai atins ochii
adormiți de clipe neîntinate
mi-ai luat fardul și-ai mânjit cu el
păpușa de porțelan ce am fost
când tu îmi numărai nașterile
mi-ai smuls brățara
neîncătușate-mi sunt nopțile
de pumnii tăi îmi atârnă azi lumea

unde îți este iubirea?

cutia de abanos ai aruncat-o-n sus
voiai să facem altă noapte
fără bijuterii
mergând peste poduri de lemn înapoi
în prundișuri mi-ai spus
îți stă azi bine dorul
inelul din cerc de copac îmi aduni
lasă-mi-l azi și mâine revino
amintește-mi să cresc cuiburi pe crengi
pentru tine bărbat hoinărind ostenit

unde îți este menirea?

îmi scrii un răvaș amărât de-o migdală
încerc să iau o apă în jos
m-apasă mă strâng cercurile-n picioare
și chem prin păsări oul născând
îți las un hrisov peste malul stâncos
în zori vei citi cum cresc stânjenei
m-ascund între ape mă pierd indigo
peste mine se-aștern
fulgere nu pleoape

unde îți este trăirea?