rapsodul nu spune dar eu știu că acasă
îl așteaptă copilul bolnav
cu degete subțiri ca firul nopții travers
nebănuit zîmbește-n versuri lungi ca boala

sprînceana de cristal stă virgulă frunții
popas mai palid mai frumos decît moartea
se face albastru blînd în pîrg prematur fără ceas

el fluieră a pagubă
chelnerul azi nu i-a tras nici un șut în turul prăfuit

rapsodul nu spune dar eu știu că și azi
pe strună în gamă minor-nepereche va descrie-un final fericit
va cînta prea vesel și va plînge-ntr-ascuns
înfiorat încă un secol îi va trece prin vene în pasul ștrengarului

degetul arătător bătut în armură profilul primului zîmbet
nu-i ștergeți fardul veți auzi atunci în buzunar un nesunet
doar cerul se va odihni astăzi pe seară cu aer vinovat în cleiul arcușului