simți magnolia în palma ta cum privește de dor
propria-i lucire nebună spre nevoia de zbor
închis-ai ochii într-o crenguță veselă de vis
chemând toți fluturii la dans în cercul închis
cu viață-i zumzetul scăldat în râs de floare rară
cu mine-n leagăn vine din senin nu într-o doară
dorința stivuită pe buze mă iartă și mă ia
acoperindu-mi ochiul ferestră din inima mea
înflorește ca-ntotdeauna fragil o crisalidă
lin lin lin lin iubito să nu se audă șoaptă
gândul de acum nu-i trecut în nici un gând
ce pare să fi încăput în sufletul flămând
miroase a iubire – „ieșirea imposibilă”
rămâne scris de floarea
roșie și tresar
magnolia
iubește
o simt
e har.