Presarat de lianele gandurilor fosnitoare
ma ridic intr-o parte,sustinut de o raza,
in cealalta mangaiat de amintirea ta ca o oaza,
caratele timpului nu cunosc indurare,
si rascolind vechi ritualuri pagane
incearca sa-si goleasca ratacirea prin mine.
Dar ma ridic,tiptil,tiptil luat in valul mov
pe-al aripilor sfant alcov
crescut demult in flori si nori
si asternut atent de cer prin sori,
acolo unde tu m-astepti in zori
ca sa vedem lumina!