când somnul e rupt, îl cârpesc și el se întinde
smerit
împreună
vom mai dura un minut
e neîncăpător aici
am o ciocolată, vrei s-o împărțim?
se zgâlțâie de colo-colo are un
preambul, mâinile i se lărgesc îndeosebi
buzunarul
m-aș rătăci, dar nu mai este loc
m-au copleșit lucrurile care mă au
ca să nu mai fiu, pentru a nu a mai fi nimic
calc și rămân stingher cu mâinile la ochi