Cu ochii uzi
De lacrimi grele
Cu buzele-i uscate
De amar,

Îsi plânge fiul
Pântecelor sale
Pierdut in bezna
Și calvar.

Cu inima-mpietrită de durere,
Își mișca brațele greoi
Ștergându-și lacrima de gheața
Și fața plină de noroi

Tot speră să mai vadă
Cu ochii aburiți,
De ceața suferinței.
Trădată și certată
Cu patima credinței.

Dar ce-a pierdut
Sau ce durere
O face sa dispere
In fața sorții grele?