mă trezesc într-o zi cu soarele-n cap
un vrăbioi ciufulit îmi pune într-o doară
un ziar răsfoit la fereastră
să mor de necaz!

întâi m-am mirat c-a zburat repejor
fără măcar să mă ia la-ntrebări
de mai știu să citesc printre crengi
nedumerită și tare zăpăucită
deschid ochii mari
un titlu răzleț

azi arborii dau liber la frunze
feriți-vă de îmbulzeală și la semafoare
circulația va fi mereu înspre soare
mereu verde până la vară și-apoi

încruntată pe mugurii pleznind de mândrie
m-am pus pe suflat o păpădie
și-atunci
păsările m-au luat în cioc printre umbrele
ciripeau laolaltă
înnebuneau intersecțiile
de-atâta concert pe voci înalte pițigăiate

ia să citesc ziarul mai departe!

prima pagină într-un cadran
avea un cocean
vechi uscat amărât îmbufnat
și complet depănușat
m-a-ntrebat încotro e toamnă pe ăst pământ
aici nu mai știe să facă
nici măcar gălăgie

ce să-i spun ce să-i explic?
să o ia mai la stânga de meridian
unde porumbii se cultivă o zi și-o noapte
într-un vis amer-indian
noi aici frate avem acu
doar frunze deșucheate
și flori alandala
și-amorezi în săruturi
n-avem timp
de tomnatice vânturi

vrăbioiul se-ntoarce cu încă o veste
cică se-adună peste noapte boboci
și-apar din pământuri
cochete-albăstrioare
râzând la picioare


Hm, ce ziare!