Plang ascuns ca un recrut,
Indignarea-mi este muta,
De cate s-au petrecut
In aceeasi zi de lupta.

Tot ce naruie pamantul
Se-adunase-n acea clipa,
Spre a anula cuvantul
Si a naste iar risipa.

Strigat, bezna si durere,
Parca-ncurajau misterul,
Iar nopti reci si austere
Incarcau zadarnic cerul.

Chinul era-n cele ratii
De senin si blanda fata;
In orori cu dedicatii
Si-interdictie la viata...

Deplangand incet valtoarea
Luptei aprige si crude,
Culce-am regasit scrisoarea,
Celei mai cumplite trude...

Asternusem pe hartie,
Amintiri de-un sfert de veac;
Erau stihuri de tarie,
Incercari de somn, de leac.

Vedeam singura putinta:
Ingamfarea iute rupta
Si un pacr, si o cainta,
Spre-un final rapid de lupta.