Stai aici cu mâinile întinse
deasupra capului meu.
Îmi aspiri cu calm ultima putere
de a ma întoarce înapoi,
de a ma dezlega din farmecul zâmbetului
scurs cu atâta tresărire duioasă
pe pervazul amintirilor despre noi.

Încerc să mă mișc, să mă răsucesc din mijloc
și să privesc spre răsărit...

Ai plecat undeva departe, corali obosiți
ți-au ascultat foșnetul viselor.
Și eu? În poala fantasmei
culeg boabe de nori
Și valuri de-argint îmi fură vederea,
Separă cu jind nuanțe de scoici.

Deschid cutia poștala.
E un semn de la tine:
mi-ai desenat cu degetul marea.