Persifland al nemuririi mit inaintez spre inceput
Aduc cu mine fiorul lumii, odorul si culoarea ei
Pe maini port pecetea cerului, in fata Lui sunt mut
Predau la fara frecventa credinte pentru atei

Si din a gurii profunzime razbesc cu voce tare
Sa ajung la urechile fara de muzica ale necredinciosilor
Sparg nuci pe frecventa joasa, sunt mare!
Ecoul meu se aude in teava de esapamente
In spatele meu, injura cu obstinatie, tractoare
Revin cu explicatii inutile, sunt de neinteles
Cuvintele lor imi provoaca alunecari de teren intestinale
O surpare metafizica de zile calatoare
Spre finitul infinit al dragostei de zi cu zi

Iubesc pe ea asa cum voi va iubiti mersul
Asa cum eu imi iubesc Levisii 501
Asa cum Pavlov si-a iubit cainele
Precum in cer asa si pe pamant,
Amin voua, Amin-tiri cu Ea!

...si nori de praf rasarira-n urma mea!