Ce ieftină moarte, în viața de lux,
se-ncarcă în somn toate armele vechi,
politică fizică, flux și reflux,
de ce să mai fie iubirea-n perechi?

Cădere de legi și citerii. Nimic.
O lampă se-aprinde în poarta de rîu
e totul minciună, ce pot să-ți explic,
cînd toți abstinenții visează desfrîu.

Se sapă o mie de gropi prin oraș,
de nici nu se știe ce caută ei,
mai lasă-mă, viată, dar unde mă lași,
că văd cimitire vîslind pe alei?

Pămînt imoral, fără nici un motiv,
cînd toate puteau să îi fie de-ajuns,
rămîne să-ți faci inventarul fictiv,
să minți fructuos, ca un ultim răspuns.

Plimbare de curve pe micul ecran,
reclame murdare vopsite complex,
vai, cum se dezvoltă, murind simultan,
industrii mizere bazate pe sex.

Și vin pederaștii să-și facă de cap,
și mor sănătoșii, născînd suferinzi,
iar omul acestui absurd handicap
se-aruncă în rîuri, să spargă oglinzi.