Înger de ceară,tocmai de sus din zare
Nu-ți frânge zborul in orele letale
Căci tu,copil al morții, fluture alb al nopții
Te scalzi în nepăsare. Și doare...

Cu ochi de sticlă și lacrimi arzătoare
Privești spre Eden, grădina fără porți
Și-ai vrea să arzi copacii, să spulberi neagra floare
caci doare...

Vânt, apă și pământ, tu soare,lună, stele
Acum dragele mele puteți striga "Exist!"
E totul mult prea trist,durerea mult prea mare.
ma doare...