mai plang
lovindu-ma de stanci,
de piatra alba de mormant,
de dragul tau...
mi-e dor
sa te vad razand
sa te aud cum ma strigi
parca cantand
iar buza-ti tremuranda
s-o sarut


am luat de la oameni greutati
povara dupa povara
am fost sclav de zi
si sluga de seara
in pat de oboseala cadeam
dar adormind, pe tine te visam


nu mai am nici ochi, nici gura
nici adevar si nici minciuna
doar un suflet ce se vrea iertat
si-o inima ce-n zori
va pleca sa-ntalneasca chipul tau...