uite ce frumos ai învățat să pășești venind de departe
pe coridoarele ființei mele templu maur îmbrăcat în mușcate
ce-ascunde viori la subțiori iar în priviri de firide
se oglindește marea de corali și peruzea
încă timid mai deschizi câte-o ușă străjer
în spatele căreia trupuri de euri cu ochi de căprioară
fâlfâie evantaiul genelor în timp ce inima
le dăltuiește piramide sub pielea ivoire înroșind
creuzete la focul mocnit din altarul de azulejos
doar gândul respiră esențe opiacee în floarea de leandru
și pune zăvorul clipei dintâi prizonier ești
omorât în ceasul de-apoi tras pe roată învii
în psaltirea morții și a vieții cântă ciocârlii