Se deschide cerul si vrea sa ne inghita
Dar nici el nu ne poate tine si ne vomita
Incercam cu disperare sa ne facem acceptati
Insa in fata lui devenim retardati.

Atunci cautam loc in strafundul pamantului
Suprafata lui nu ne mai poate tine
Stam buimaciti asezati in vine
Asteptand clipe de mai bine.

Toate ni se par desertaciune
Stam neclintiti,imitand un taciune
Stam vesnic stinsi fara nici o dorinta.
Asteptand o schimbare de-i cu putinta.

Nu dorim sa facem nici un sacrificiu
Nu acceptam de la viata nici cel mai mic indiciu,
Cautam cu disperare o iesire
Dar portile se-nchid, spre a noastra uimire.

Tu ce crezi, mai ai vre-o scapare?
Din lumea asta care incet dispare
Se descompune in particule mii
Iar in nucleul lor, mortii sunt inca vii.