E simpatică cerneala cu care am scris
Pe mâneca apusului bleu-violet
Dar tu știi ordinea cuvintelor
Care se zbenguiesc în lumina difuză
Ca niște bobițe perlate, roșu aprins
Cochetezi cu ele sărutându-le pe rând
Apoi le-arunci din nou în sus
Iar ele plutesc în jurul viselor tale de azi
Fac un testament pentru începutul de viață
Și-ți las cuvintele acestea
Perle roșii pe mâneca apusului
Cu singura clauză
Să le-nvelești cu suflarea ta
Spre dimineață...