tu precis dormi la ora asta
deși de ore întregi eu vorbesc cu tine în gînd,
cuvintele mele înfloresc pentru tine,
iar eu plutesc undeva printre cuvintele tale nerostite
și-mi închipui că sîntem doi poeți
ce-aleargă dimineața în zori
prin somnul stelelor
și foamea noii zile.

dar e patru dimineața,
copiii încă-mi dorm,
sînii la fel,
iar computerul e pianul pe care nopțile mele albe
îți cîntă,îți cîntă sonate nude,
minutele următoare își aduc orgasmele,
eu te pierd undeva printre ceaceafuri și
de pe burta mea simt cum
își ia zborul o pasăre,
ziua aceea frumoasă
și poemul acela umed care ești tu.

paradisul,desigur ,trebuie să fie
ora următoare
în care eu refuz să mă trezesc
de teama
de-a nu găsi patul gol.



19 aprilie 2005 adela-adriana moscu usa