Refulata-n sarcofage , sta ea,
cea neatinsa de mainile noastre murdare si neprivita de ochii nostri pacatosi...
aceea ce-a refuzat sarutarile mediocre si atingerile ordinare...
frumusete intangibila
ce nu ne-a permis s-o contemplam.

Am invocat-o de-a lungul timpului, i-am construit sanctuare,
ispitind-o cu aur si diamante,
Ne-am vandut iubirea si
ne-am plans existenta,
ne-am sacrificat pentru un strop macar de inocenta.

Nu ne mai ramane acum decat sacrilegiul...
caci vom sapa in timp si-n spatiu pana vom gasi eternitatea
si atunci... poate doar atunci vom putea admira sicriul in care s-a stins candva inocenta, acest ideal mitologic.