Odorul meu, o, dorul meu!
Tu nu mai stai!? Numai un pic!...
Tu dacă pleci, pleci capu'-mi greu
Pe-un plictisit plic de nisip...

Și cum acum, când nu mai ești,
Să îți mai perii părul tău,
Când mâna-mi mână prin povești
Doi mânji mânjiți cu chip de zmeu?

Pe plic, să-ți fac pe plac, nu calc
Ci-ți scriu sicriu din el în timp,
Tac și îl fac cu lac și talc,
Þi-l trimit mit prin anotimp...

Mă-nchin (ce chin pe capul meu!)
La un copac opac și hâd...
Teiul nu mai e tei... Te ieu
În minte și mă mint că râd...

Mai ții tu minte când mințeai,
Sub ceiul teiului cel beat,
Că mă doreai, și-apoi dormeai
Sub ramul rămas cam mirat!?...

Ce legi, iubito, nu-nțelegi,
De mă lași laș la tei s-ascult
Cum negi îi cresc când tu mă negi...
...Teiu' bea mult... Te iubeam mult!...

...La sfârșit, sfârâind, îți cer:
Tu oda o dă pe surcele,
Încuie-n cuie ce-i în cer,
La crima lacrimilor mele!...