Intr-un târziu, îmi aruncă un zâmbet ciudat,
unul dintre acelea pe care le schița
atunci când îmi semnala prezența : « Aah !...
tu erai !? »…cum eram căsătoriți
de aproape cinci sau
chiar cincizeci de ani,
Mă mulțumii să dau numai din cap

apoi, cufundată în tăcere, începu
să-și numere degetele de la picioare, iar eu,
Eu care le numărasem ieri și știam
cu precizie numărul, încredințam din cap
de fiecare dată când îmi aduceam
aminte de ea…