am ajuns la pagina o sută șaptesprezece
dar tu nu știi asta
nici ce înseamnă nu știi
nici dacă n-am năpîrlit de mine însumi cumva
între prăbușirea statuilor și ispitele tăcerii sînt poate doar un pretext cine știe
o vorbă rostită de vreun strămoș la nevoie sau la furie
mîine va fi o altă zi
puțin mai lungă din cauza subiectivismului
voi lăsa în mod intenționat ferestrele deschise în mine
știu nu voi putea fi camuflat
un fel de nevoie de aer furișată pe cortex mă îmbie-a sfidare
mi s-a bătătorit pielea sufletului ca o șa de cavalerie
îmi strivește clavicula mă doare
te rog un singur lucru acum
tînjește odată cu mine acest răsărit
apoi va începe războiul
promit