Ei nu-i plăcea deșertul,
Vântul ce brăzdează fața,
Soarele prea arzător,
Prea multă lumină…
Nu suporta foamea,
Setea, frigul!

Căci, nu stia:
Să se îmbrace in mister,
Să mănânce lumină
Și să bea din cupa
Subtilelor încântări…

Aseară am discutat cu Deșertul,
Iar acesta mi-a spus:
“-Astăzi, liberul arbitru este mort!
Nimeni nu alege nimic!
Eu aleg…”
(Vântul ce brăzdează fața,
Soarele prea arzător,
Prea multă lumină…)