NU TIMPUL…



E ceasu-n care ferestrele timpului tac;
E ceasu-n care mă-ntreb de mai știi că te plac.
Ca o privire-aruncată furiș înapoi,
E ceasu-n care nimic nu se-mparte la doi.


Te-mbrac, in noapte, in calde șoapte de dor.
Te-aprinzi de toate și arzi in toate ușor,
Cine să-ti spună ca atâta minciună ne rupe de noi
In ceasu-n care nimic nu se-mparte la doi…


Ca o părere, te-ntrebi dacă sunt sau nu sunt…
M-ascund in umbră, sau sunt o umbră – ce sunt?!
Doar o sclipire de-o clipă in noaptea săpată-ntre noi:
E ceasu-n care nimic nu se-mparte la doi!


Și nu e timpul de vină, iubito, de durerea din noi,
Nu e timpul de vină, iubito, ci numai noi doi!


22.09.2004 – Gabriel Ghimpu