între osîndă și odihnă e frică
porți fiii oamenilor în spate
femeie costelivă și hîdă venită într-o noapte de joi
e urmă de sînge sau ruj învinuită
pe oglinda mică dintre sînii tăi
cocoșat sub lumînări dealul miroase a balegă și a levănțică
se-ntorc păsări de sîrmă pentru ultimul cuib
scrijelindu-și în tine țipătul
piciorul tău îmi strivește coșul pieptului și mă ridică
privește mîinile mele ți-am dat zeciuială din smirnă și izmă
din vise și ploi
fruntea mă arde lipită de tine
femeie de piatră femeie de tisă
am venit logodește-mă-n cuie cu tine
am venit pentru noi