Gândind cu fața-n pumnul meu osos
La viitorul ce va fi,
Știam că nu e de folos
A ne mai osteni.

ÃŽnecat, cu sufletul zdrobit,
ÃŽn lacrimi de iubire,
Gândeam cum e să fi murit
Și pace să nu-mi fie.

Trăind cu viața-mi blestemată
În trista lume-a realității,
Gândeam la norii mei de vată
Și la speranța libertății.