roade în inima mea adânc întrebarea carie-n pom
când timpul se-ascute între negru și alb pretutindeni
îmi împinge umbra biciuită iscoadă în somn
până la poarta lui Cristos sub flori de armindeni

îndumnezeiește-Te cu mine azi dor nepereche
înnoadă-mi la mână semnul Tău de botez
izbăvește-mi duhul răstignit prin albia veche
în care însuși Fiul s-a nemurit în crez

să curgă lumina-Þi peste noaptea din noi
înalță catedrale de cânt și-n sufletul mut
respiră-l Doamne albastru sub buchete de ploi
închide-l apoi pe vecii într-o mână de lut

Torino, 29 aprilie 2005