Peisaj de verde stins


Tu în galben,
eu în negru –
printre genele vremii
o singură pată de toamnă
lungită pe o palmă în parc.


plin de inimi
și de păreri despre lume,
se duce să se spele cerul
în apele nopții...


singura pasăre
care de zboruri dezvelește cerul
e sentimentul meu
în cuvinte


și înserat către culmi
aleargă-n disperare
calul alb


și dincolo de lume
un om a căzut cu palmele-ncleștate
pe ierburi.
noi trecem peste el – lumină dormind
pe un spațiu al ei de cucerire.


tu în galben,
eu în negru –
printre genele vremii
ca o singură pată de toamnă
lungită pe timp...