nimic nu e important,
nimic nu mai conteaza
cand toate vorbele spuse trec printre noi
ca o alta secunda din cele multe,
cand viata nu este decat
un sir interminabil de maine.

nu pot sa ma joc de-a coada
la alimentara fericirii.

stiti,
mi-am lasat, doamna, sticlele la rand, la lapte
si peste drum se baga zahar,
strigati-ma si pe mine,
daca vreti,
cand ajungeti in fata.
si vedeti sa dea numai un pachet,
sa ajunga la toata lumea, nu ca data trecuta,
cand m-am ales iarasi cu un
„vorbim maine!”