Þi-a fost atât de rece sărutul
Încât dacă aș fi gustat marmura,
Aș fi murit de febră.
Spune-mi: de ce tânjeam după el,
Când visam să trăiesc?
Lumânarea de scorțișoară dansa
Pe ritmul nătâng al bolii din tine.
Zaci de atâta vreme, încât mi se pare
Că mișcarea este un pat
Luat la reducere
ÃŽn care dormim cu ochii
Fixați pe tavanul din spatele
Pământului rumen care scoate
Fire slabe de iarbă, margarete,
Crini, lalele, tot ce are
Mai bun un florar bătrân
Care vinde săruturi reci
(Ca pâinea caldă) din cuptorul
Unde se întărește febra
De scorțișoară bolnavă
Din cauza muzicii ostile
Înregistrate în patul de cireș
Pe care zac amorezii înmărmuriți.